Djalal ud Din Rumi s-a nascut la 1 octombrie 1207, in Balkh din Khorassan si a fost puternic resimtit de oameni avand diferite credinte. El a fost recunoscut in Occident, asa cum a fost timp de opt secole in Orientul Mijlociu si Asia, ca unul dintre cei mai mari literati si figuri spirituale ale tuturor timpurilor.

Diferitele calitati ale lui Rumi au fost puse in evidenta odata cu traducerile care au aparut in veacul al XIX lea. El a fost prezentat ca fiind deopotriva un senzual si un cerebral, un sobru si un extatic, profund serios si extrem de amuzant, impenetrabil si accesibil. Faptul ca el poate spune atat de multe lucruri unor oameni atat de diferiti, este semnul profundei sale universalitati.

Tatal sau, Baha ud Din Walad, un teolog recunoscut, era foarte popular ca maestru sufi si avea numerosi discipoli. Daca e sa dam crezare celor spuse de Djami in Nafhat ul uns, starile extatice ale lui Djalal ud Din au inceput de la o varsta frageda. Pe cand avea cinci ani, el a avut parte de experienta lumii nevazute: viziuni cu ingeri si oameni sfinti.

Rumi a sporit in cunoastere si considerand ca misiunea lui a fost indeplinita, a vrut sa se retraga pentru a si petrece restul vietii in singuratate. De aceea i-a spus lui Mawlana: "De acum, fiule, esti pregatit. Tu n-ai egal in nici una din ramurile stiintei. Ai deveni un leu al cunoasterii. De acum eu ma voi retrage. Un mare prieten va veni la tine, si veti fi unul pentru celalalt ca doua oglinzi. El te va conduce la partile cele mai tainice ale lumii spirituale si veti fi cei mai buni prieteni din lume". Astfel Sayyid a anuntat sosirea lui Shams din Tabriz, evenimentul central al vietii lui Rumi.

Mawlana implinise treizeci si sapte de ani cand l-a intalnit pe vagabondul Shams. Shams ud Din Tabrizi, un spirit nelinistit si un inovator, a sosit la Konya catre 1244, dupa lungi calatorii in care si facuse numerosi dusmani. Despre prietenia celor doi barbati s-a scris imens. Inaintea acestei intalniri, Rumi era un eminent profesor de religie si un mistic recunoscut; dupa intalnire, el a devenit un poet inspirat si un mare iubitor de oameni. "Shams era un mesager al Sursei, unul care aduce lumina celui care poate sa o primeasca, unuia care este ori prea plin, ori prea gol. Mawlana era unul dintre cei plini. Dupa ce a primit-o, el a putut sa transmita acest mesaj spre folosul intregii umanitati. Shams ardea si Rumi a luat foc."

 Tovarasia celor doi a fost de scurta durata. Dupa numai un an, Shams dispare pentru totdeauna; se crede ca ar fi fost ucis de oamenii care erau invidiosi pe influenta lui asupra lui Djalal ud Din. Adevarata cauza a asasinarii lui Shams trebuie sa fi fost insa necredinta lui deschisa in Islam, pe care Rumi  incearca sa o deghizeze si sa o faca tolerabila in declaratiile si scrierile sale. In plus, el a monopolizat in asa masura societatea lui Rumi, incat discipolii au hotarat sa l ucida. Djalal ud  Din a fost atat de marcat de despartirea de prietenul iubit, incat s-a retras din lume, a devenit un dervis, si a fondat Mawlawi, ordinul dervisilor rotitori,  devenit cunoscut in intreg imperiul turcesc.

Rumi era un om al cunoasterii si sfinteniei inainte de a-l intalni pe Shams, dar numai dupa aceea alchimia acestei relatii a fost capabila sa implineasca predictia lui Sayyid: "cufunda sufletele oamenilor in nesfirsita plinatate... si adu la viata sufletele acestei false lumi cu intelegere si iubire."

 Mai bine de zece ani dupa disparitia lui Shams, Mawlana a compus ode si gazeluri, si toate acestea au fost adunate intr-o culegere de poeme intitulata Diwan e Kabir. Intre timp el a legat o stransa prietenie spirituala cu Husam ud Din Celebi. Intr-una din zile, pe cand cei doi rataceau in imprejurimile Konyei, Husam ud Din i a spus: "Daca ai scrie o carte precum Ilahiname a lui Sanai sau Mantik'ut Tayr'i a lui Farid ud Din 'Attar, aceasta va deveni sursa de inspiratie pentru cantareti; ei isi vor umple inimile din cartea ta si vor compune o muzica pe masura."

Mawlana a zambit si a scos de sub turban o bucata de hartie pe care scrisese primele randuri din Mathnawi, spunand: "Celebi, daca tu consimti sa scrii pentru mine, eu voi recita". Si astfel, pe cand implinea cincizeci de ani, Rumi s-a apucat sa compuna Mathnawi. Oriunde se intampla sa fie, la scoala, la baile publice din Konya sau in livezile din Meram, el recita fara ragaz. "Nu puteam sa tin pasul cu el - spune Celebi - caci uneori recita zi si noapte timp de cateva zile. Alteori, nu compunea cu lunile, ba odata nu a compus nimic timp de doi ani.  La terminarea fiecarui volum ii citeam totul din nou, ca el sa poata corecta ceea ce scrisesem."

 Redactarea acestei opere a durat pana la moartea lui Rumi, survenita in asfintitul celei de a cincea zile a lunii Jomadi II, 672 (18 decembrie 1273), la varsta de saizeci si opt de ani. La moartea sa, toti locuitorii din Konya, fara deosebire de credinta, s-au rugat si au tinut doliu. A fost inmormantat langa familia sa si un mausoleu de culoare verde a fost inaltat in cinstea sa de notabilitatile orasului.